Dictionar

Rezultate principale (Irizaţie.):

Irizaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irisation)

1. ansamblu de culori şi nuanţe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferenţă; descompunerea luminii albe prin difracţie, dispersie sau interferenţă; iridescenţă.


Rezultate secundare (Irizaţie.):

Iridescenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. iridescence)

1. irizaţie.

2. proprietatea anumitor suprafețe care par să-și schimbe culoarea în funcție de unghiul de vedere sau de iluminare.