Dictionar

labializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. labialiser)

1. a da unui sunet valoarea labială (pronunțându-l prin rotunjirea buzelor, ca în cazul vocalelor u sau o).
 

delabializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.
2. (antonim) a labializa.
 

labializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. labialisation)

1. acțiunea de a labializa, pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.
 

labializat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. labialisé)

1. (fonetică) cu articularea principală însoțită de rotunjirea buzelor.
 

labializator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (labializa + -tor)

1. (fonetică) care labializează; care determină pronunțarea labială a unui sunet.
 

delabializa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. délabialiser)

1. (fonetică) a face devină nelabial; a suprima labializarea unui fonem.
2. (antonim) a labializa.
 

labializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. labialisation)

1. acțiunea de a labializa, pronunțare a unui sunet cu o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor.