OK
X
delabializa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. délabialiser)
1.
(fonetică)
a
face
să
devină
nelabial;
a
suprima
labializarea
unui
fonem.
2.
(antonim)
a
labializa.
iodiza
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (iod + -iza)
1.
(fonetică)
a
se
palataliza
sub
influența
unui
iot;
a
se
iotaciza.
iot
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Jot, lat. iota)
1.
(fonetică)
sunet
asemănător
cu
semivocala
i,
foarte
scurt,
numit
și
„i
consonantic”,
notat
de
obicei
în
diverse
alfabete
fonetice
cu
y,
j
sau
i;
iod.
sibilant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (fr. sibilant)
1.
I.
care
șuieră,
care
este
însoțit
de
o
șuierătură;
șuierător,
siflant.
2.
care
amintește
de
șuieratul
vântului.
3.
(despre
sunete
consonante)
care
se
articulează
cu
o
ușoară
șuierătură;
siflant.
4.
(fonetică)
consoană
~ă
=
consoană
șuierătoare
sau
siflantă.
5.
II.
(fonetică)
consoană
articulată
prin
apropierea
vârfului
limbii
de
alveola
superioară;
consoană
șuierătoare
sau
siflantă.
siflant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (fr. sifflant)
1.
I.
(despre
respirație)
șuierător;
strident,
zgomotos.
2.
(despre
sunete
consonante)
care
se
articulează
cu
o
ușoară
șuierătură;
sibilant.
3.
(fonetică)
consoană
~ă
=
consoană
pronunțată
cu
o
ușoară
șuierătură;
sibilantă.
4.
II.
(fonetică)
consoană
constrictivă
dentală,
formată
prin
atingerea
vârfului
limbii
de
cele
două
șiruri
de
dinți
sau
numai
de
dinții
incisivi
inferiori;
consoană
sibilantă.
labializat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. labialisé)
1.
(fonetică)
cu
articularea
principală
însoțită
de
rotunjirea
buzelor.