lichidator, -oare
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. liquidateur)
Etimologie: (fr. liquidateur)
1. (cel) care face lichidarea unei societăți comerciale, întreprinderi, bănci etc.
2. I. care se ocupă de o lichidare.
3. II. persoană însărcinată cu efectuarea unei lichidări.
4. (fig.) cel care lichidează, care pune capăt la ceva.
5. (var.) (înv.) licidatoriu, (înv.) licidător, (înv.) licuidator.