Dictionar

alarmant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alarmant)

1. care alarmează sau care este de natură să alarmeze; care neliniștește, îngrijorează; alarmist.
 

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

chietiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniştit)

1. ceva care liniștește; calmant, mângâiere.
2. (var.) quietiv, cvietiv.
 

tranchilizant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. tranquillisant)

1. I. care tranchilizează; care liniștește, relaxează; calmant.
2. II. remediu, medicament, care tranchilizează, care liniștește.
3. medicament sedativ care suprimă angoasa sau anxietatea și restabilește calmul nervos.
 

alinător, -toare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.
2. care domolește, potolește, calmează.
3. (var.) (înv.) alinătoriu.
 

neliniștitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + liniștitor)

1. care provoacă o stare de agitație; (înv.) neodihnitor.
2. care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător.