Dictionar

adrenalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénaline)

1. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină.
 

ajmalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajmaline)

1. alcaloid extras dintr-o plantă exotică.
 

alinător, -toare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alina + -ător)

1. care alină; care liniștește.
2. care domolește, potolește, calmează.
3. (var.) (înv.) alinătoriu.
 

alinătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alina + -[ă]tură)

1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.
 

clornaftalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlornaphtaline)

1. substanță obținută prin clorurarea naftalinei.
 

coralină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coralline)

1. (bot.) algă marină acoperită cu o materie calcaroasă și având culoarea coralului.
2. (chimie) substanță colorantă de culoare roșie.
 

adrenalinogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénalinogène)

1. care produce adrenalină.
2. care crește secreția de adrenalină.
 

adrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénergique)

1. (despre substanțe) cu acțiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminații eliberează adrenalina.
 

adrenoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adrénothérapie)

1. (med.) folosirea terapeutică a adrenalinei; terapie cu adrenalină.
 

alcalinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalinité)

1. însușire a unei substanțe de a fi alcalină.
2. concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

antranilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthranilique)

1. acid ~ = pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă și în alcool, folosită ca reactiv, ai cărei derivați sunt întrebuințați în parfumerie; acid aminobenzoic.