Dictionar

nebeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + beligerant)

1. care manifestă o stare de nebeligeranță; care nu participă la un conflict; nonbeligerant.
2. (antonim) beligerant.
 
 

beligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. belligérant, lat. belligerans)

1. (stat, armată etc.) care se află în stare de război.
2. (antonime) nebeligerant, nonbeligerant.
 
 

nebeligerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + beligerant)

1. care manifestă o stare de nebeligeranță; care nu participă la un conflict; nonbeligerant.
2. (antonim) beligerant.