Dictionar

indignitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indignité, lat. indignitas)

1. calitatea unei persoane nedemne; lipsă de demnitate; nemernicie.
2. ceea ce face pe cineva nedemn de a primi un bun material sau un titlu de recunoaștere.
3. (antonim) dignitate.
 

oprobriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. opprobrium, fr. opprobre)

1. dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne.