neutral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral)
Etimologie: (lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral)
1. (despre state, popoare etc.) care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutru.
2. (despre sensul cuvintelor) care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutru.
3. (chimie) care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutru.