Dictionar

POMI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. pomum „fruct, poamă”)

1. „pom fructifer”.
 

POMI-, POMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pomi-, pomo-, cf. lat. pomum „fruct”)

1. „pom fructifer”.
 

pomicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pomi- + -col2)

1. referitor la pomicultură.
 

pomicultor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pomiculteur)

1. specialist în pomicultură.
 

pomicultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pomicultura, fr. pomiculture)

1. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și arbuștilor fructiferi.
 

pomieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pommière)

1. (rar) fructieră.
 

agamospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamospermie)

1. (biol.) tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație (ex. apomixie).
 

agroterasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agroterrasa)

1. terasă amenajată pentru pomicultură și viticultură.
 

apogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apogamie)

1. dezvoltare a embrionului din oricare celulă a sacului embrionar, cu excepția ovulului; apomixie.
 

apomictic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apomiktisch)

1. (biol.) care prezintă apomixie; care se reproduce asexuat, prin apomixie.
 

arboricultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arboriculture)

1. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea arborilor, arbuștilor ornamentali și a pomilor fructiferi.
 

drupacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drupacées)

1. grup de plante pomicole cu fructul o drupă.