imn
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)
Etimologie: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)
1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari.
2. specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc.
3. cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă.
4. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității.