Dictionar

idilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
 

imn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)

1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari.
2. specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc.
3. cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă.
4. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității.
 

kasidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kasside)

1. specie a liricii turce și persane, asemănătoare cu oda.
 

petrarchist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pétrarquiste)

1. (poet imitator) al motivelor liricii, al manierei lui Petrarca.