Dictionar

predictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. prédictible)

1. care poate fi prevăzut sau prezis; previzibil.
2. se referă la un fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibil.
 

predictibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (predictibil + -itate, cf. fr. prédictibilité)

1. caracterul a ceea ce este predictibil.
2. proprietatea unui fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibilitate.
 

impredictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (im- + predictibil)

1. care nu poate fi pronosticat, prezis; imprevizibil, neprevizibil.
2. (antonime) predictibil, previzibil.
 

imprevizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imprévisible)

1. care nu poate fi prevăzut; de neprevăzut; neprevizibil.
2. (antonim) predictibil, previzibil.
 

predictibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (predictibil + -itate, cf. fr. prédictibilité)

1. caracterul a ceea ce este predictibil.
2. proprietatea unui fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibilitate.
 

predictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. prédictible)

1. care poate fi prevăzut sau prezis; previzibil.
2. se referă la un fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibil.