Dictionar

encoprezis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. encopresis, fr. encoprésie)

1. (med.) boală care poate afecta adulții și copiii (după vârsta de 4 ani) și care se manifestă sub formă de defecație, în general involuntară, în locuri nepotrivite; incontinență fecală.
2. (var.) encoprezie.
 

encopretic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. encoprétique)

1. I. (med.) care se referă la encoprezis, adică la incontinența fecală.
2. califică o persoană care suferă de encoprezis.
3. II. persoană care suferă de encoprezis.
 

impredictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (im- + predictibil)

1. care nu poate fi pronosticat, prezis; imprevizibil, neprevizibil.
2. (antonime) predictibil, previzibil.
 

predictibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (predictibil + -itate, cf. fr. prédictibilité)

1. caracterul a ceea ce este predictibil.
2. proprietatea unui fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibilitate.
 

predictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. prédictible)

1. care poate fi prevăzut sau prezis; previzibil.
2. se referă la un fenomen a cărui evoluție poate fi prezisă.
3. (antonim) impredictibil.