difuzor 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diffuseur)
Etimologie: (fr. diffuseur)
1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor.
2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului.
3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.
4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.