neokantianism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)
Etimologie: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)
1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând să asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.