Dictionar

rinocer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinocéros, lat. rhinoceros)

1. mamifer pahiderm erbivor din Asia și Africa, având pe nas unul sau două corane caracteristice.
 

rinoceride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinocérides)

1. familie de mamifere imparicopitale: rinocerul.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

antracoteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. anthracotherium)

1. mamifer artiodactil fosil, de talia unui rinocer, din care s-a dezvoltat porcul mistreț.
 

calao

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calao)

1. pasăre din Asia, Africa și Oceania, cu ciocul având un apendice încovoiat; pasăre-rinocer.
 

dinoceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dinocéras)

1. mamifer erbivor fosil de mărimea rinocerului, având caninii foarte dezvoltați și pe cap două perechi de protuberanțe osoase.
 

elasmoteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elasmo- + -teriu)

1. rinocer uriaș din cuaternar, cu o protuberanță mare pe frunte și una pe oasele nazale.
 

rinoceride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinocérides)

1. familie de mamifere imparicopitale: rinocerul.