Dictionar

bismut/bismut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină.
 

friabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. friable, lat. friabilis)

1. (despre materiale) sfărâmicios; casant.
 

lignit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lignite)

1. cărbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-brună, sfărâmicios, cu putere calorică relativ mică.
 

mangan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mangan)

1. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje.
 

fărâmicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fărâma + -icios)

1. care se sfărâmă sau se poate sfărâma ușor; sfărâmicios.
2. (var.) fărămicios, fărâmăcios, fărmicios, fârmicios.