OK
X
asporogen
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
asporogenus;
asporogenicus
2.
FR
asporogène
3.
EN
asporogenous
4.
DE
asporogen;
nicht
sporenbildend
5.
RU
спороrенный
6.
HU
nem
spóratermő
sporogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. sporogène)
1.
(biol.)
care
produce
spori.
sporogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. sporogenèse; cf. gr. spora - sămânță, genesis - naștere)
1.
proces
de
formare
și
maturare
a
sporilor;
sporulație.
sporogeneză
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
sporogenesis;
sporogonia;
sporificatio;
sporulatio
2.
FR
sporogènese;
sporulation
3.
EN
sporogenesis;
sporulation;
spore-formation
4.
DE
Sporogenese;
Sporenbildung;
Sporulation
5.
RU
спороrенез;
обaзовaние
спор;
споруляция
6.
HU
sporogenezis;
spóraképződés
apomeioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apoméiose)
1.
(bot.)
eliminare
a
meiozei
în
procesul
de
formare
a
generației
asexuate,
la
plante.
2.
(bot.)
suspendare
temporară
sau
permanentă
a
meiozei.
3.
(bot.)
sporogeneză
fără
diviziune
reducțională.
sporocit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sporocyte)
1.
celulă
a
țesutului
sporogen
care
produce
sporii
prin
diviziune
reducțională.
sporulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sporulation)
1.
sporogeneză.
2.
reproducere
asexuată
prin
spori,
la
sporozoare.
asporogen
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
asporogenus;
asporogenicus
2.
FR
asporogène
3.
EN
asporogenous
4.
DE
asporogen;
nicht
sporenbildend
5.
RU
спороrенный
6.
HU
nem
spóratermő
sporogeneză
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
sporogenesis;
sporogonia;
sporificatio;
sporulatio
2.
FR
sporogènese;
sporulation
3.
EN
sporogenesis;
sporulation;
spore-formation
4.
DE
Sporogenese;
Sporenbildung;
Sporulation
5.
RU
спороrенез;
обaзовaние
спор;
споруляция
6.
HU
sporogenezis;
spóraképződés