Dictionar

strictura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (strictură)

1. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.
 

strictură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)

1. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli.
 

colpostrictură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colpostricture)

1. (med.) îngustarea vaginului prin mici suturi ale pereților; strictură vaginală.
 

COARCT-, COARCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coarct/o/-, cf. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)

1. „strictură, strâmtare”.
 

colpostrictură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. colpostricture)

1. (med.) îngustarea vaginului prin mici suturi ale pereților; strictură vaginală.
 

-STENOZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. stenosis „strâmtare, îngustare”)

1. „îngustare, strâmtare, strictură”.
 

uretrotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urétrotomie)

1. incizie a uretrei, pentru a înlătura o strictură a acesteia.
 

COARCTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)

1. „strictură, strâmtare”.