Dictionar

vuietos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vuiet + -os)

1. care face (mult) vuiet; zgomotos.
 

vuietură

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vui + -ătură)

1. vuiet, zgomot prelung și puternic pe care-l fac apele, vântul, furtuna etc.
 

tumult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tumulte, lat. tumultus)

1. zgomot mare, vuiet, larmă.
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
3. (fig.) zbucium sufletesc.
 

vuitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vui + -tor)

1. (despre ape) care produce un zgomot puternic și prelung; mugitor, vâjâitor.
2. (despre un spațiu, un loc etc.) în care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi; răsunător.
3. vuietos, zgomotos.
 

vuietos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vuiet + -os)

1. care face (mult) vuiet; zgomotos.
 

vuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vui)

1. faptul de a vui; vuiet, vuit.
2. zgomot prelung și puternic pe care-l fac apele, vântul, furtuna etc.
3. larmă, zarvă.
 

vuietură

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vui + -ătură)

1. vuiet, zgomot prelung și puternic pe care-l fac apele, vântul, furtuna etc.