OK
X
vătuială
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (vătui + -eală)
1.
acțiunea
de
a
vătui
și
rezultatul
ei;
vătuire,
vătuit.
2.
(prin
ext.)
capitonare.
vătuiandru
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (vătui + -andru)
1.
(zool.)
ied
până
la
șase
luni.
vătuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. vătui)
1.
acțiunea
de
a
vătui
și
rezultatul
ei;
căptușire
cu
vată
sau
cu
vatelină
a
unui
obiect
de
îmbrăcăminte;
(rar)
vătuială,
vătuit.
2.
umplere
cu
vată
sau
cu
lână
și
matlasare
a
unei
plăpumi;
(prin
ext.)
capitonare.
călăuzi
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (călăuz[ă] + -i)
1.
tr.
a
conduce
pe
cineva
pe
un
drum.
2.
a
îndruma,
a
învăța,
a
povățui.
3.
refl.
a
se
orienta,
a
se
conduce
după...
4.
(var.)
(înv.)
a
(se)
călăuzli.
vătuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. vătui)
1.
acțiunea
de
a
vătui
și
rezultatul
ei;
căptușire
cu
vată
sau
cu
vatelină
a
unui
obiect
de
îmbrăcăminte;
(rar)
vătuială,
vătuit.
2.
umplere
cu
vată
sau
cu
lână
și
matlasare
a
unei
plăpumi;
(prin
ext.)
capitonare.
vătuială
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (vătui + -eală)
1.
acțiunea
de
a
vătui
și
rezultatul
ei;
vătuire,
vătuit.
2.
(prin
ext.)
capitonare.
scurtă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (din scurt)
1.
haină
groasă,
de
obicei
vătuită
sau
îmblănită,
lungă
până
deasupra
genunchilor.
2.
(pop.)
inflamare
a
ganglionilor
de
la
subsuoară
sau
din
regiunea
inghinală;
adenopatie
axială
sau
inghinală.