tangon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr., sp. tangon)
Etimologie: (fr., sp. tangon)
1. (mar.) drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, la ancorarea bărcilor și pe care marinarii pot coborî în bărci.
2. bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată să întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă.