Dictionar

 

fluor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluor)

1. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ.
 

fluorhidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluorhydrique)

1. acid ~ = acid din combinarea fluorului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, cu miros înăbușitor, toxic.
 

fricando

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fricandeau)

1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăți de carne împănată cu slănină și fiartă înăbușit.
 

rosbrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rostbraten)

1. carne de vacă friptă înăbușit, cu multă ceapă.
 

forfoti

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (onomat.)

1. a umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a mișuna, a roi.
2. a fierbe cu zgomot înăbușit, a clocoti încet, potolit.