Dictionar

diadoh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadoque, gr. diadokhos)

1. nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare.
2. moștenitor al tronului în Grecia modernă; epigon (1).
 

epigon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)

1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei.
2. diadoh.
3. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare.
4. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă.