epigon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)
Etimologie: (germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)
1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei.
2. diadoh.
3. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare.
4. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă.