Dictionar

algol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))

1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
 

algolagnie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algolagnie)

1. perversiune sexuală în care excitația poate fi realizată numai prin provocarea sau perceperea durerii (sadism, masochism etc.).
 

algolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.
 

algologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algologique)

1. referitor la algologie, de algologie; care se referă la studiul algelor.
 

algologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algologie)

1. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie.
 

algolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.
 

ficolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phycologue)

1. specialist în ficologie, disciplină care se ocupă cu studiul algelor; algolog.
 

ficologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phycologie)

1. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul algelor; algologie.
 

algologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algologique)

1. referitor la algologie, de algologie; care se referă la studiul algelor.