OK
X
alogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (alo1- + -geneză2)
1.
modificare
genotipică
datorată
influenței
mediului
înconjurător.
cefalogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. céphalogenèse)
1.
proces
de
formare
a
craniului,
din
faza
embrionară
până
la
vârsta
adultă.
cristalogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. cristallogénie)
1.
studiul
condițiilor
de
formare
a
cristalelor;
cristalogenie.
2.
formarea
cristalelor
în
natură.
halogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. halogenèse)
1.
proces
de
formare
a
sărurilor
saline
sau
alcaline.
metalogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métallogenèse)
1.
ramură
a
geologiei
care
studiază
zăcămintele
metalifere
din
scoarța
Pământului.
omfalogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. omphalogenesis)
1.
proces
de
dezvoltare
a
sacului
vitelin.
alogenetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allogénétique)
1.
referitor
la
alogeneză.
2.
care
se
deosebește
prin
natură
și
origine
de
mediul
în
care
se
află;
alogen.
cristalogenie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cristallogénie)
1.
studiul
formării
cristalelor;
cristalogeneză.