Dictionar

halogena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. halogéner)

1. a supune o substanță reacției de halogenare.
 

halogenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (halogena)

1. reacție chimică în care unul sau mai mulți atomi de halogen sunt introduși într-o moleculă organică; halogenație.
 

halogenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. halogéné)

1. (chimie) care conține sau este combinat cu un halogen.
 

halogenație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (halogénation)

1. (chimie) acțiunea de a introduce halogeni într-o moleculă; halogenare.
 

halogenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (halogena)

1. reacție chimică în care unul sau mai mulți atomi de halogen sunt introduși într-o moleculă organică; halogenație.
 

halon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. halon)

1. gaz incolor și rău conducător de electricitate, derivat halogenat al unei hidrocarburi, folosit în instinctoare.
 

halogenație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (halogénation)

1. (chimie) acțiunea de a introduce halogeni într-o moleculă; halogenare.