Dictionar

apercepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperception)

1. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară.
 

aperceptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aperceptif)

1. referitor la apercepție; care aparține apercepției.
 

aperceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aperceptivité)

1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.
 

apercepere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (apercepe)

1. procesul mental prin care o persoană dă sens unei idei asimilând-o cu corpul de idei pe care îl posedă deja; apercepție.