teracotă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (it. terracotta)
Etimologie: (it. terracotta)
1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc.
2. soba însăși.
3. sculptură realizată în tehnica teracotei.