Dictionar

egalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.
 

ecuațional

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équationnel, lat. aequationalis)

1. de egalare.
 

rivalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. rivaliza, cf. fr. rivalisation)

1. faptul de a rivaliza.
2. disputare cu cineva a unei situații, a unui merit, a unui talent etc.
3. aspirație la egalarea (sau la depășirea) cuiva; valoare, importanță, frumusețea etc. apropiată sau egală cu a cuiva sau a ceva.