OK
X
egalabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. égalable)
1.
care
poate
fi
egalat.
2.
(antonime)
inegalabil,
neegalabil.
inegalabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inégalable)
1.
care
nu
poate
fi
egalat.
transcendent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. transcendant, lat. transcendens)
1.
(fil.)
care
se
află
dincolo
de
orice
domeniu
dat,
de
lumea
materială.
2.
(la
Kant)
de
dincolo
de
limitele
cunoașterii
experimentale;
inaccesibil
cunoașterii
bazate
pe
experiență,
care
depășește
limitele
realității.
3.
(mat.;
despre
numere)
care
nu
poate
fi
rădăcina
unui
polinom
cu
coeficienții
raționali;
(despre
ecuații)
care
nu
se
poate
scrie
sub
forma
unui
polinom
egalat
cu
zero.
egalare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. egala)
1.
egalat,
egalizare,
egalizat.
2.
acțiunea
de
a
egala
și
rezultatul
ei.
3.
ajungere
(sau
aducere
a
cuiva)
la
același
nivel
(de
evoluție,
de
dezvoltare,
de
importanță,
al
calității,
al
cantității,
al
intensității
etc.).
4.
comparare.
5.
(sport)
obținere
a
aceluiași
număr
de
puncte.