egalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

1. adj. care egalizează.
2. s. n. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor.
3. produs chimic cu proprietăți de egalizare a coloranților.
4. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă.
5. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon.

clupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde.
3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate.
4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.

procură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Procura)

1. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat.

întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

egalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.

autentificat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. autentifica)

1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.
2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.
3. (var.) (înv., reg.) autenticat.

egalizabil

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalisable)

1. care poate fi egalizat; (antonim) inegalizabil.