Dictionar

luciu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fulgor; nitor; splendor
2. FR éclat; brillant; lustre
3. EN brightness; brilliance; luster; lustre
4. DE Glanz; Schimmer; Glätte
5. RU блеск
6. HU csillogás, villogás, fény, síkos, sík, nyílt (tér, mező), tükör (vízé, jéggé)
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

anauxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anauxite)

1. mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu.
 

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.
 

argentan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argentan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru, nichel și zinc care are culoarea și luciul argintului, care imită argintul.
2. (tehnol.) varietate de alpaca, având culoarea argintului.
 

arsen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arsen)

1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic.
2. arsenic.
 

braunit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. braunite)

1. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic.