abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.

cedent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cedens)

1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță.

fideiusiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéjussion, lat. fideiussio)

1. (jur.) garanție depusă de cineva pentru datoria altcuiva.

gera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gérer)

1. a conduce, a administra în numele altcuiva.

introiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. introjection, it. introieczione)

1. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități.