Dictionar

raționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rationalisme)

1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea.
2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe.
 

raționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. rationaliste)

1. I. referitor la raționalism, propriu raționalismului.
2. bazat pe raționalism (doctrină conform căreia tot ce există poate fi explicat prin rațiunea umană).
3. care profesează raționalismul.
4. II. adept al raționalismului.
5. (antonime) antiraționalist, iraționalist.
 

raționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rationalité)

1. însușirea de a fi rațional.
 

raționaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. rationaliser)

1. a folosi metodele și procesele tehnologice cele mai eficiente; a utiliza la maximum mijloacele de producție în scopul creșterii productivității muncii și a reducerii prețului de cost.
2. a limita prin anumite restricții consumul unor produse deficitare; a raționa.
3. a transforma o expresie algebrică cu un radical într-o expresie echivalentă, fără radical.
 

raționalizator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (raţionaliza + -tor)

1. cel care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii.
 

antiintelectualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică față de tendința de folosire excesivă a abstracțiilor, a operațiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepție care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii; iraționalism.
 

antirațional, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirationnel)

1. I. care este contrar rațiunii sau care se opune principiilor rațiunii; irațional.
2. II. persoană care este împotriva rațiunii; antiraționalist.
3. (antonime) rațional, raționalist.
 

antiraționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antirationalisme)

1. concepție care neagă valoarea raționalismului.
 

antiraționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antirationaliste)

1. I. se spune despre o persoană care se opune raționalismului.
2. care se opune cunoașterii raționale și care apelează la procesele intuitive de înțelegere a lumii concrete.
3. II. adept al antiraționalismului.
4. cel care se opune doctrinelor raționaliste.
5. (antonim) raționalist.
 

cartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartella)

1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc.
2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă.
 

cartezianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartésianisme)

1. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism.