funicul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT funiculus
2. FR funicule
3. EN funicle; funiculus
4. DE Funiculus; Nabelschnur; Nabelstrang
5. RU фуникулус; кaнaтик
6. HU csírafüggesztő, magrügy-köldökzsinór, magzsinór

cuneiform, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f., III. s.n.  
Etimologie: (fr. cunéiforme)

1. I. în formă de cui; (rar) cuneat.
2. scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic.
3. (despre un sistem de scriere) care utilizează litere în formă de cuie; care folosește acest tip de scriere.
4. (mineralogie) caracterizează un octaedru cu patru fețe triunghiulare și patru trapezoidale.
5. (anatomie) cartilaj ~ = cartilaj mic situat în laringe.
6. II. literă folosită în acest sistem de scriere.
7. III. (anatomie) os al tarsului.
8. (anatomie) tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.

cuniculicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cuniculiculteur)

1. cel care se ocupă cu cuniculicultura.

cuniculicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cuniculiculture)

1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă; cunicultură.

funicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funiculaire)

1. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului.
2. (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe.
3. s. n. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine.
4. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale.

hil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hile, lat. hilum)

1. punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ din țesut spongios.
2. (bot.) loc de inserție a funiculului pe sămânță.

moralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moralisme)

1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială.
2. părerea că morala este unicul scop al vieții.