Dictionar

 

cartela 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartel)

1. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel.
 

cartela 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (cartelă)

1. tr. a supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1).
 

microcartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + cartelă)

1. cartelă (2) de format mai mic decât formatul standard.
 

minicartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. minicard)

1. (inform.) cartelă mai mică decât cartela standard, care permite perforarea unui număr mai mare de caractere.
 

videocartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (video1- + cartelă)

1. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică.
 

card 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. card)

1. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăți cu mijloace electronice.
 

chipcard

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. chipcard)

1. card de plastic cu un cip integrat unde sunt stocate anumite informații; cartelă cu chip.
2. (scris și) cipcard.
 
 

microcartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + cartelă)

1. cartelă (2) de format mai mic decât formatul standard.
 

minicartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. minicard)

1. (inform.) cartelă mai mică decât cartela standard, care permite perforarea unui număr mai mare de caractere.
 

videocartelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (video1- + cartelă)

1. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică.