Dictionar

acronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acron/ic/ + -ie)

1. lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor.
 

anacronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (an1- + acronie)

1. discordanță între timpul real al desfășurării evenimentelor și cronologia ideală a narării lor.
 

diacronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diachronie)

1. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene.
 

metacronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métachronie)

1. denumire dată de lingvistul Hjelmslev studiului condițiilor de modificare conținute în structura funcțională a limbii.
 

diacronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diachronique)

1. care se referă la diacronie, la evoluția unui fapt în timp; evolutiv, istoric.
2. (antonim) sincronic.