instrucție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instruction, lat. instructio)

1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.
2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.
4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.

diriginte, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dirigeant)

1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase.
2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii.
3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții.

echipament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipement)

1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.
2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție.
3. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare.

grupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.

instrucțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. instructional)

1. referitor la instrucție, la instrucțiuni.
2. (despre un curs, film etc.) conceput pentru a învăța pe cineva cum să facă ceva.

manșă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manche)

1. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion.
2. țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție.
3. ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil.