răcit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. răci)

1. faptul de a (se) răci.
2. pierdere a căldurii.
3. răcire.

antracit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracite)

1. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon.

boracit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boracite)

1. borat de magneziu incolor sau vânăt, foarte dur, în industria chimică.

răcit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. răci)

1. care a devenit (mai) rece; care este rece.
2. (despre ființe) care are o senzație de frig (din cauza spaimei, a unei emoții etc.).
3. bolnav de răceală.

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial.

crioluminescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoluminescence)

1. emitere de lumină a unor corpuri răcite la temperatura aerului lichid.

devorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévorant)

1. care devorează, mănâncă cu voracitate și rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.

frugalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. frugalité, lat. frugalitas)

1. faptul de a consuma puțin, de a achiziționa bunuri și servicii într-o manieră restrânsă și de a utiliza cu economie bunurile și serviciile deja deținute; sobrietate.
2. însușirea, caracterul a ceea ce este frugal; simplitate, (înv.) simpleță.
3. calitatea de a fi cumpătat, econom.
4. (antonime) intemperanță, necumpătare, voracitate.

hidrofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrophore)

1. adj. canal ~ = canal prin care circulă apa în sistemul ambulacrar la echinoderme.
2. s. n. instalație mecanică pentru împingerea apei în conducte, la o anumită înălțime.
3. aparat răcitor format dintr-un sistem de țevi prin care se asigură circulația apei reci, ca mijloc terapeutic.

jais

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jais; gagat)

1. varietate de antracit tare și sticlos, de culoare neagră mată, din care se fac mărgele; gagat.