substanță
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. substance, lat. substantia)
Etimologie: (fr. substance, lat. substantia)
1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă.
2. materie.
3. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător.
4. substratul permanent al tuturor transformărilor.
5. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial.