înfierbântat
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (înfierbânta)
Etimologie: (înfierbânta)
1. acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat, (înv.) înfierbântătură.
2. intensificare a sentimentelor.
3. încălzire a unor obiecte.
4. îndemnare a calului cu pintenii.
5. pierdere a stăpânirii de sine.
6. (figurat) antrenare cu entuziasm într-o acțiune.
7. (figurat) insuflare cuiva a unei mari pasiuni.
8. (figurat) mânie foarte puternică.
9. (impropriu) ardere.
10. (ironic) amețire din cauza băuturii.
11. (învechit) schingiuire prin foc.
12. (medicină populară) inflamare a abceselor.