Dictionar

OFIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. ophis, -eos „șarpe”)

1. „șarpe, șerpuitor, flexuos”.
 

romaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. romaïque, gr. romaikos)

1. greacă modernă vorbită; demotiki; limba neogreacă.
2. dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste.
 

serpentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. serpentin, germ. Serpentine)

1. traseu șerpuit al unui drum în pantă.
2. fâșie îngustă de hârtie colorată, care se desfășoară în spirală când este aruncată la distanță.
3. tub îndoit în formă de spirală, de elice etc., ca schimbător sau radiator de căldură.
 

unduială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (undui + -eală)

1. mișcare în unde a suprafețelor apelor; curgere șerpuită a unei ape; unduire.
2. formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare; unduire.
3. (figurat) mlădiere a unui sunet sau a vocii; modulare, unduire.
 

MEANDRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. maeander „cotitură”)

1. „sinuos, șerpuitor, labirintic”.
 

SERPENTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. serpens, -ntis „șarpe”)

1. „șarpe, șerpuitor, flexuos”.