Dictionar

adoptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinți) dobândit prin adopție.
 

adopțianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adoptianisme)

1. erezie răspândită mai ales în Spania, în sec. VIII, potrivit căreia Isus era doar un fiu adoptiv.
 

adopțianist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptianiste)

1. (Evul Mediu) referitor la adopțianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
 

adopțieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. adoptiens)

1. (Evul Mediu) membri, adepți ai adopțianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.