OK
X
feeric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. féerique)
1.
de
feerie;
minunat,
încântător,
fermecător,
de
vis.
magic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. magique, lat. magicus)
1.
care
ține
de
magie;
care
se
referă
la
magie,
care
se
bazează
pe
magie;
ocult,
misterios,
tainic.
2.
baghetă
~ă
=
baghetă
de
magician,
(prin
ext.)
de
scamator.
3.
cerc
~
=
cerc
pe
care
magicianul
îl
trasează
pe
pământ
și
în
centrul
căruia
se
plasează
pentru
a
se
proteja
de
demonii
pe
care
îi
invocă.
4.
oglindă
~ă
=
oglindă
în
care
magicienii
pretind
că
fac
să
apară
oameni
îndepărtați,
evenimente,
fapte
etc.
5.
ochi
~
=
indicator
luminos
de
funcționare
a
aparatelor
de
radiorecepție.
6.
(fig.)
care
surprinde;
fermecător,
încântător;
feeric.
7.
(antonime)
banal,
normal,
natural.