Dictionar

lecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lektion, lat. lectio)

1. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediții; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii originare.
 

dilecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră și pură.
2. preferință pe care o avem, uneori inconștient, pentru cineva sau pentru ceva; predilecție.
3. (var.) dilecție.
 

elecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élection, lat. electio)

1. acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei; alegere.
2. procedură prin care alegătorii își votează candidații pentru consiliile locale, parlament etc.
3. procedură prin care membrii unui colegiu, ai unei adunări acordă (sau refuză) voturile cuiva, pe care îl încredințează să-i reprezinte, sau prin care îi acordă un titlu etc.
4. (var.) elecție, (înv.) elexie.
 

selecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sélection, germ. Selektion)

1. (pl.) bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc.
 

PSEF-, PSEFO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (engl. pseph/o/-, cf. gr. psephos „vot”)

1. „alegere, selecțiune”.
 

dilecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dilection, lat. dilectio)

1. dragoste tandră, pur spirituală, purtată unor ființe alese sau preferate; dilecțiune.
 

PSEFO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. psephos „pietricică, vot”)

1. „alegere, elecțiune”.