Dictionar

perseverent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. persévérant)

1. care perseverează; stăruitor; tenace.
 

perseverență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

1. stăruință; neclintire; tenacitate.
 

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.
 

asiduu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assidu, lat. assiduus)

1. stăruitor, perseverent, insistent.
 

combativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combatif)

1. dârz, perseverent în luptă, în susți-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc.
 

constanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constance, lat. constantia)

1. însușirea de a fi constant; perseverență.
 

demobiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démobiliser)

1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja.
 

dezaliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désaliéner)

1. a combate sistematic și perseverent alienarea.