Dictionar

sârguincios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sârguință + -ios)

1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguitor.
2. (despre oameni) care dovedește insistență, seriozitate.
3. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) care necesită eforturi deosebite.
4. (anton.) leneș, trândav.
 

osârdios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv., reg.)  
Etimologie: (osârdie + -os)

1. care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguincios.
 

osârdnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (slv. оусръдьникъ)

1. zelos, sârguincios.
 

osârduitor

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (slv. оусръдьникъ)

1. sârguincios, zelos, (înv.) osârdnic.
2. (var.) (înv. și reg.) oserduitor.
 

leniv, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (slav. лѣнивъ)

1. (persoană) căreia îi lipsește dorința sau plăcerea de a munci, de a fi activ și care se complace în inactivitate; leneș.
2. (anton.) harnic, muncitor, sârguincios, silitor.
 

sârguitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sârgui + -tor)

1. (despre oameni) care depune eforturi deosebite într-o acțiune; care muncește cu seriozitate; sârguincios.
2. silitor, harnic, activ.
 

străduitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (strădui + -tor)

1. care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic.